
Toti cei care avem tangenta cu sporturile canine repetam cu obsesiva mandrie sintagma "linii de munca",dar prea putin ne preocupa sa explicam ce e acela un caine provenit din linii de munca.
Fara sa am pretentia ca vin cu o explicatie perfecta,si nici macar originala,o sa incerc sa explic pe scurt cum trebuie sa fie un asemenea caine.
Inainte se cuvine sa mentionez ca nu intamplator Belgia e patria sporturilor canine,dat fiind ca primul show canin a avut loc in aceasta tara,in 28 mai,1847,in orasul Terveruen,langa Bruxeles.Dealtfel,Belgia e pe locul 2 in Europa intr-un clasament facut dupa numarul caselor in care exista un caine-cu 37%,Franta fiind pe primul loc cu 38%!
Tot Belgia e membru fondator al Fedratiei Chinologice Internationale(FCI),alaturi de Germania,Olanda,Franta si Austria.
FCI a fost creata in 1911,si in ziua de azi sediul ei central se afla in orasul Thuin,la o ora de Bruxeles,langa granita cu Franta.
O sa intram cu alta ocazie in istoricul ringului belgian,si a mondioringului;acum,ca sa ramanem la obiect,sa spunem doar:cainele de munca a pornit de la cainii ciobanesti,si de la molosi,carora s-a incercat prin selectie genetica sa li se amplifice trasaturile native cerute in "fisa postului";asemenea caini si-au gasit utilitatea in cadrul fortelor speciale,armatei,politiei,si a unitatilor de salvare.Initial rasele utilizate in afara Belgiei,Frantei si Olandei au fost:ciobanescul german,rotweilerul si dobermannul.Forta Germaniei(nu doar pe plan chinologic) a facut ca trei dintre rasele ei nationale sa monopolizeze aproape complet lumea cainilor utilitari.Timide aparitii au avut labradorii-mai ales in domeniul detectiei de narcotice si a salvarii dintre daramaturi,in urma cutremurelor,sau ca si caini salvamari ori in cadrul unitatilor de pompieri,si,in SUA mult hulitul,de multe ori pe nedrept pit-bull.
Rasele germane si-au pastrat dominatia absouta,pana cand,relativ recent a aparut in atentia mondiala Malinois-ul,mai ales datorita competitiilor de mondioring.
Primele programe de selectie pentru cainii de munca au fost eminamente apanajul diverselor unitati militare,care dadeau prea putina importanta aspectului cainelui.Important era ca acesta sa corespunda unor criterii strict utilitare.
Gradat,ciobanescul german a fost preferat din ce in ce mai mult dobemannului(considerat prea alert,nervos,zgomotos,cu o muscatura prea slaba,si cu unele probleme de sanatate-artrita),si chiar si rotweilerului care desi ramane un caine impresionant,calm,stabil,sigur pe el,puternic a fost considerat ca fiind prea atasat de un singur stapan-nu e ideal pentru mai multi handleri,prea scump la cumparare,prea calm,greoi,si a carui muscatura e prea puternica!,ducand la costuri medicale foarte ridicate pentru victime.In plus,displazia e destul de des intalnita chiar si la unele dintre liniile de sange de elita la aceasta rasa.
Actualmente s-a renuntat aproape complet la molos-reprezentat de rotweiler.
Sintetizand,un caine de munca trebuie sa aiba urmatoarele insusiri,in ordinea importantei:
1:Instinctul de vanatoare(sau de pradator):e cheia pentru oricare sarcina e incredintata unui caine.In depistarea narcoticelor,a explozibililor,a victimelor umane-cainele,in mintea lui vaneaza,pur si simplu,stiind ca la final,daca va avea succes isi va primi jucaria preferata drept recompensa.(Aici trebuie sa fac o mica paranteza:am auzit de multe ori,chiar si din gura unor "specialisti "prostia ca un caine antidrog e facut dependent de droguri,prin administrarea regulata a acestora,apoi inainte de misiune doza e suprimata,ca animalul sa isi caute infrigurat drogul.Tampenia e uluitoare,dar des vehiculata.Imaginati-va ca un genist ar incerca sa dezamorseze o bomba aflat in stare de sevraj medicamentos si ve-ti avea imaginea acestei enormitati).
2:Siguranta de sine:un caine utilitar trebuie sa isi pastreze cumpatul in situatii dintre cele mai variate si mai dificile:trafic,spatii inchise(ex.lifturi),inaltimi,podele alunecoase,scari,zgomote bruste si puternice(imaginati-va un caine politist fugind cu coada intre picioare cand aude un foc de arma.)
3:Agresivitatea:job-ul cainelui utilitar e sa apere,protejeze,descopere,si,nu in ultimul rand sa incapaciteze un infractor.Pe scurt sa invinga orice obstacol i-ar sta in cale.Un caine utilitar e educat sa invinga mereu.El nu concepe esecul,reusita fiind o consecinta fireasca si necesara a declansarii actiunii.Pentru majoritatea sarcinilor o agresivitate medie e suficienta;doar cainii militari necesita un grad ridicat de agresivitate.
4:Starea de alerta:e o sabie cu doua taisuri:un caine prea sigur pe el,foarte calm e ideal pentru salvari,detectie,urma.Un caine foarte alert,mereu "in priza"e ideal pentru interventii in forta,protectie,paza la obiectiv,dar numai daca starea de alerta maxima e dublata de capacitatea de a se focusa pe amenintarea reala.E una dintre calitatile distinctive ale unui Malinois.
5:Toleranta la stres:cainele utilitar trebuie sa faca fata cu brio unor situatii-limita.Caldura sau frig extrem,medii ostile,amenintatoare(e necesar uneori ca un caine sa coboare in rapel pe coarda,ditr-un elicopter fiind legat in harnasament de handler) ,nu trebuie sa il impiedice sa isi indeplineasca misiunea,de multe ori luand decizii pe cont propriu.Problema cu asemenea caini,cu un temperament foarte puternic e ca sant greu de dresat,fiind necesare corectii ferme.
6:Sanatatea:se urmareste eradicarea maladiilor debilitante,ca displazia de sold,retinopatia progresiva,artrita,epilepsia,etc.
Ca rezumat,pot sa va spun modalitatea simpla,comoda,rapida si care nu necesita aproape nici un material prin care armata norvegiana selecteaza cainii pe care doreste sa-i cumpere.
Cainele vizat e dus de catre proprietar intr-o zona impadurita,necunoscuta animalului.Acolo e eliberat din lesa.Cineva,ascuns in padure sub o prelata de camuflaj incepe sa rupa crengute.Cainele trebuie sa localizeze sursa zgomotelor,sa o gaseasca,si sa investigheze,din proprie initiativa,singur,fara nici un ajutor din partea stapanului,care,pe tot parcursul testului trebuie sa ramana absolut tacut si imobil.Pare o joaca,dar marea majoritate a cainilor nu trece acest test.
Toate criteriile erau(si inca mai sant) satisfacator indepinite de catre ciobanescul german.Apoi,datorita competitiilor tot mai popularizate de mondio si ring belgian,a aparut in lumina rampei malinul,care e are un instinct de pradator mai puternic,viteza si detenta mai mare,reactioneaza mai prompt,si e mai alert decat varul lui german.Exista,desigur capitole la care C.G.-ul il depaseste.Ciobanescul german e mai calm,se dreseaza mai usor,si se "jigneste"mai greu decat un malin.Pe total,insa,acest caine care parca "functioneaza"cu energie atomica,nu oboseste niciodata si nu renunta niciodata a ajuns sa fie preferat chiar si de politia si armata germana.
Pe cand popularitatea C.G. a facut ca selectia rasei sa se incline oarecum spre aspect,crescatorii favorizand cainii foarte frumosi,perfect incadrati in standard,cu un grad ridicat de sociabilitate,si cu o agresivitate uneori prea scazuta-ideali pentru show,in defavoarea unor caini cu usoare defecte morfologice dar temperament deosebit,malinul a ramas-in special la el acasa-apreciat in primul rand dupa ce poate face si abia apoi dupa aspect.Asta a facut ca displazia de sold sa fie cvasieradicata din septel,fiinca un caine care sare de 3 ori pe saptamana o palisada inalta de 2 m.,sau o fosa lata de 4 m.,trebuie sa aiba soldurile in buna stare.
Observ ca se incearca-in afara tarilor cu traditie in chinologie-fortarea malinului de drumul gresit al divizarii liniilor de sange.E o mare si regretabila eroare.Sigur,e o cale mai usoara sa ai caini de munca,la care sa nu te intereseze aspectul,si caini de show la care sa fie indiferent caracterul si capacitatile fizice.Din nou ar trebui sa fim avertizati de evolutia C.G.-ului,la care liniile folosite de graniceri,de exemplu,prezinta deosebiri morfologice si temperamentale majore fata de liniile de show.
Malinois-ul trebuie sa ramana un caine de munca,prin excelenta,cea ce nu inseamna ca aspectul exterior trebuie neglijat.
Un caine utilitar PREA sociabil,cu instinctul de pradator intentionat tocit,indiferent cat de frumos ar fi e la fel cu un diamant cu muchiile pilite:e bun de prezentat in vitrina sau la expozitii dar nu e capabil nici macar sa zgarie o sticla.